Astazi am felicitat-o si i-am zis ca sunt mandra de ea si de tot ceea ce a realizat in tot acest an scolar. M-a imbratisat, mi-a multumit si mi-a spus ca sunt cea mai buna mama din lume, era foarte emotionata si i-au dat lacrimile.
Am inteles atunci ca pentru ea cuvintele mele au fost mai importante decat toate diplomele din lume si mi-am adus aminte de copilaria mea si de fiecare festivitate de sfarsit de an. Mi-am amintit cat niciodata nu am fost dezamagita ca nu am reusit sa iau premiul intai cu coronita ci m-a durut ca mama intotdeauna imi spunea: "Lasa ca la anul o sa te straduiesti sa iei si tu coronita!" Niciodata nu mi-a zis bravo, niciodata nu m-a felicitat pentru premiul obtinut, nu mi-a spus cat de mandra este de mine!
Zilele astea am tot vazut pe facebook carnete pline cu calificativul fb, diplome cu premii si zeci de coronite. Prea putini au fost insa aceia ce s-au mandrit cu mentiuni, iar eu ii felicit din toata inima pe cei care au facut-o! Si acei copii au muncit si merita sa ne mandrim cu ei.
Sunt mama, e normal sa ma mandresc cu rezultatele excelente, cu diplomele copilului. Dar pana la urma o diploma, desi e o incununare a eforturilor depuse, ramane doar o bucata de hartie.
Mandria din sufletul meu nu a venit neaparat de la diplomele primite si nici de la faptul ca evaluarea finala a fost una foarte buna ci de la cu totul altceva.
Ma mandresc fiindca fetita mea a evoluat extrem de mult, poate chiar mai mult decat astepam eu de la ea la final de clasa pregatitoare.
Ma mandresc fiindca isi iubeste doamnele si merge cu foarte mare placere la scoala!
Ma mandresc fiindca dupa un an de zile si-a imbogatit foarte mult vocabularul si stie sa povesteasca frumos!
Ma mandresc fiindca stie sa socoteasca si sa scrie si cand vrea ea chiar foarte frumos!
Ma mandresc fiindca citeste cursiv iar asta ma bucura nespus de mult cu atat mai mult cu cat in semestrul intai incepea sa planga atunci cand o puneam sa citeasca. Ba mai mult citeste zilnic foarte mult si oriunde, pe carti, pe ziare, pe firmele magazinelor, seara ii citeste uneori fratelui ei povesti.
Ma mandresc fiindca e mai serioasa, mai implicata, mai atenta, mai cu initiativa.
Si nu, nu a fost mereu totul perfect, a trebuit impinsa de multe ori de la spate, a fost de multe ori nevoie sa o pedepsesc, a fost nevoie de multe ori sa lucram mai mult acasa. Asadar sunt cu atat mai mandra!
Ne asteapta o vacanta frumoasa pentru care eu am facut muuulte planuri si am pregatit o multime de activitati, atat de frumoase ca abia astept sa trecem la treaba, sper din tot sufletul sa gasesc timp sa va povestesc si voua despre ele.
Vom incepe vacanta cu cateva zile mult asteptate pe malul marii apoi ne vom muta in mijlocul naturii, acolo unde s-a nascut vesnicia. Din luna august vom incepe sa facem si lectii, pana atunci insa e doar vacanta! Sper eu, una atat de frumoasa, incat peste ani sa povesteasca cu drag despre ea copiilor lor!
Vacanta placuta dragi copii, sa aveti o vara de poveste!
:-* Eu și acum sunt mândră de băieții mei, deși numai am voie la premiere ;) Copiii sunt oglinda noastră, mereu spun asta. E bine să vedem și defectele ca apoi să le corectăm, să nu repetăm greșelile părinților :-* Felicitări și vacanță plăcută, dar mai ales lluunngggăă! :-*
RăspundețiȘtergere